Prima ședință de Guvern sub conducerea premierului interimar Cătălin Predoiu a debutat cu o măsură drastică: presa nu a mai avut acces la începutul reuniunii, iar declarațiile de deschidere – eliminate complet din program.
Această decizie, luată în tăcere, a generat rapid reacții critice, fiind percepută ca un atac direct la transparența instituțională, într-un moment în care încrederea cetățenilor în clasa politică este deja la un nivel minim.
De la transparență la tăcere: ruptura față de epoca Ciolacu
Spre deosebire de fostul premier Marcel Ciolacu, care permitea jurnaliștilor acces la începutul fiecărei ședințe și discuții informale în anticamera sălii de Guvern, noul premier a decis să rupă complet această practică.
Nici măcar transmisiunea live nu a mai avut loc – un detaliu simbolic, dar esențial pentru relația cu publicul.
Guvernul „optimizează comunicarea” – dar taie legătura cu presa
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihai Constantin, a încercat să calmeze spiritele, vorbind despre o „optimizare” a comunicării, inspirată de modelul Comisiei Europene:
„Miniștrii pot face declarații înainte de ședință. Presa e invitată să-i filmeze la intrare.”
Cu toate acestea, înlocuirea dialogului direct cu „ocazii opționale” a fost considerată de mulți o tentativă de control al mesajului, nu o deschidere.
Premierul vorbește… după închiderea ușilor
Ulterior, Guvernul a publicat o înregistrare în care Cătălin Predoiu vorbește despre atribuțiile limitate ale unui Executiv interimar. Însă momentul de transparență reală fusese deja ratat:
„Nu putem adopta ordonanțe de urgență. Gestionăm doar problemele curente”, a spus Predoiu – dar în lipsa presei, mesajul a ajuns filtrat.
Suspiciune, nu stabilitate
Schimbarea vine într-un context tensionat: demisia lui Ciolacu, căderea coaliției PSD–PNL–UDMR și apropierea turului 2 al alegerilor prezidențiale. În loc să inspire stabilitate, noul Cabinet interimar își începe mandatul cu o decizie interpretată drept opacitate deliberată.
Reacția publicului: distanțare, nu dialog
Într-o Românie în care cetățenii simt deja că nu sunt ascultați, eliminarea accesului presei poate fi o greșeală de imagine majoră. Nu doar presa a fost pusă la ușă, ci și cetățenii, prin reprezentanții lor.