Într-o seară de iulie liniștită, România și-a pierdut unul dintre cei mai mari luptători – nu doar din ring, ci și din viață. Mihai Leu, fost campion mondial la box, campion național la raliuri și un simbol al curajului discret, a murit la vârsta de 56 de ani, după o luptă epuizantă, dar plină de demnitate, cu cancerul.
A fost mai mult decât un sportiv. A fost un om care a știut să inspire tăcut, să zâmbească chiar și în suferință, să nu renunțe nici când corpul îi cerea pauză. Un caracter cum rar mai întâlnim, care a iubit lupta pentru ceea ce construiește, nu pentru ce dărâmă.
“Te vom iubi mereu, Mihai!”
Anunțul a venit cu durere și resemnare pe pagina sa de Facebook. A fost scurt, sincer și copleșitor:
„Cu profundă durere, anunțăm trecerea în neființă a lui Mihai, în această seară. Un adevărat campion, atât în ringul de box, cât și pe circuitele de motorsport, Mihai a fost mai mult decât un sportiv excepțional. A fost un simbol de voință, curaj și pasiune.”
Pentru fani, Mihai Leu va rămâne mereu o lecție de dârzenie. Pentru familie, a fost soț, tată, prieten, sprijin. Pentru România, o poveste de succes scrisă cu pumnii strânși, cu zeci de răni ascunse și cu zâmbete oferite în cele mai grele momente.
Ultima luptă
În ultimele luni, Mihai a dus cea mai grea confruntare: una în care nu s-au auzit gonguri, ci monitoare medicale. O boală care nu lovește cu mănuși, ci cu tăceri. Fusese diagnosticat în 2014 cu cancer la colon. A trecut prin operații, recăderi, speranțe, suferință. În decembrie 2024, boala a recidivat. În iunie 2025, a fost adus cu elicopterul la Institutul Fundeni, în stare gravă, cu insuficiență pulmonară și metastaze. A fost internat la ATI, în comă indusă, supravegheat continuu de medici care au făcut tot posibilul.
Dar corpul a obosit. Iar Mihai, cu aceeași discreție cu care a trăit, a plecat. Fără dramă. Fără vorbe mari. Doar cu demnitate.
Mesaje din inimă
În urmă cu doar câteva săptămâni, pe patul de spital, Mihai le mulțumea tuturor celor care îi trimiteau gânduri bune:
„Chiar dacă nu am avut mereu acces la telefon, sprijinul vostru a ajuns la mine și mi-a dat putere. Am trecut cu bine peste perioada grea de după operație. E un drum care cere răbdare și tărie, dar sunt pregătit să merg până la capăt.”
Soția lui, Anna Leu, i-a fost alături mereu. Într-un mesaj sfâșietor, a scris:
„Ai plecat, iubirea mea, dar nu și din inima mea. Îți simt prezența în liniște, în vânt, în tot ce sunt. Te iubesc pentru eternitate.”
Un destin scris în ring
Mihai Leu s-a născut pe 13 februarie 1969, la Hunedoara. A început boxul la 8 ani. A crescut în sală, printre gantere, transpirație și visuri mari. La 18 ani, a devenit campion mondial de juniori, la Havana. În 1997, cucerea titlul mondial WBO la profesioniști, primul român care a reușit o astfel de performanță.
A avut un palmares imbatabil: 28 de meciuri, 28 de victorii, 10 prin KO. S-a retras din box neînvins, din cauza unei accidentări grave la braț.
Dar spiritul competitiv nu l-a părăsit niciodată.
Din ring, la volan
A urcat la volan și a devenit campion național de raliuri în 2003. A iubit adrenalina, lupta, precizia. A participat la zeci de curse, apoi a devenit promotor, manager, mentor pentru tinerii piloți. Nu era genul care să caute aplauze. Era genul care muncea și dădea totul în tăcere.
A fost și cadru universitar, și arbitru internațional, și consilier politic, dar, înainte de toate, a fost un om al valorilor. Un model de echilibru, discreție și bun-simț.
Un om care n-a cunoscut înfrângerea în suflet
Mihai Leu a luptat cu onoare. A iubit cu toată ființa. A inspirat fără să ceară nimic în schimb. A murit în picioare, ca un adevărat campion.
România pierde un sportiv legendar, dar câștigă o amintire vie, care nu se va șterge. Mihai nu a fost doar omul care a învins adversari. A fost omul care a învins frica, neputința, și de multe ori, nedreptatea.
A plecat un Leu. Dar ecoul pașilor lui va răsuna multă vreme în inimile noastre.
Odihnește-te în pace, campionule. România îți mulțumește.