A plecat dintre noi o femeie care a alergat nu doar pentru medalii, ci pentru o întreagă țară. Ileana Silai, vicecampioană olimpică, una dintre cele mai elegante și puternice prezențe ale atletismului românesc, a încetat din viață la vârsta de 83 de ani. Deși corpul ei s-a oprit, pașii ei continuă să răsune în inimile tuturor celor care i-au urmărit cariera sau i-au simțit exemplul.
S-a născut la 14 octombrie 1941, în Cluj-Napoca, și a pornit pe drumul sportului cu modestie, târziu față de standardele din atletism. Dar ceea ce părea o întârziere s-a transformat într-o ascensiune fulgerătoare, alimentată de voință, disciplină și o dragoste profundă pentru alergare.
O inimă care bătea în ritmul României
A participat la patru ediții ale Jocurilor Olimpice, o performanță rară chiar și în prezent. La Mexico City, în 1968, a urcat pe podiumul olimpic, cucerind medalia de argint la 800 de metri. A fost un moment de mândrie națională, dar pentru Ileana nu a fost niciodată doar despre glorie. Era despre onoarea de a purta tricolorul, despre fiecare pas făcut cu inima, pentru oameni.
Cu 16 titluri naționale și 28 de recorduri bătute, a fost o forță în sportul românesc. Dar Ileana nu a alergat niciodată pentru a ieși în față, ci pentru a-și dovedi sieși că poate. Și a făcut-o, ani la rând, într-o perioadă în care femeile sportivelor se loveau de reguli dure și de recunoaștere limitată.
La Milano, în 1978, la aproape 37 de ani, a câștigat aurul european la 1.500 de metri, în sală. A fost o lecție de longevitate, de anduranță, de curaj. Un răspuns tăcut, dar răsunător, la orice îndoială legată de vârstă sau limite.
O femeie care a alergat cu grație prin viață
Cei care au cunoscut-o vorbesc despre calm, modestie și demnitate. Despre o femeie caldă, zâmbitoare, care îți vorbea cu blândețe și te molipsea cu o energie tăcută, dar puternică. Nu s-a considerat niciodată o vedetă. A fost o luptătoare care și-a trăit viața discret, dar cu o intensitate pe care doar sportul adevărat o poate oferi.
După retragere, Ileana nu a rupt legătura cu atletismul. A rămas aproape de copii, i-a învățat să alerge, dar mai ales să nu renunțe. A dat mai departe ce știa, cu răbdare și bucurie, conștientă că nu doar viteza contează, ci și drumul interior pe care sportul îl construiește în fiecare tânăr.
Federația Română de Atletism a anunțat cu tristețe dispariția ei, descriind-o drept un simbol al determinării și al nobleței. Un om care „a purtat tricolorul cu onoare” și care „și-a scris numele cu litere de aur în istoria sportului mondial”.
Un gol în sufletele celor care au iubit sportul adevărat
Ne despărțim de Ileana Silai într-o perioadă în care România pare să piardă, una după alta, câteva dintre marile ei valori. Recent, și fotbalul a spus adio unor figuri emblematice – Constantin Bâtlan și Marcel Sabou. Dar plecările acestor oameni lasă nu doar amintiri, ci și modele, repere pe care noile generații le pot urma.
Într-o lume a sportului tot mai grăbită, mai zgomotoasă, Ileana Silai a fost exact inversul. O prezență tăcută, dar fermă, care a arătat că performanța adevărată se face cu răbdare, cu respect și cu dragoste pentru ceea ce faci.
**
Astăzi, când o Românie întreagă își pleacă fruntea, rămâne gândul că Ileana Silai nu a murit, ci doar a trecut lin dintr-o cursă în alta. A lăsat în urmă kilometri de poveste, generații de visători și o tăcere plină de recunoștință.
Odihnește-te în pace, Ileana. Ai alergat pentru noi toți. Și nu te vom uita niciodată.