Un caz uluitor vine din Australia, unde un bărbat de 61 de ani a fost în moarte clinică timp de 90 de minute, înainte de a fi readus la viață de medici. Alistair Blake susține că experiența i-a schimbat complet perspectiva asupra vieții, dar și că nu a văzut nimic dincolo, în ciuda întrebărilor insistente primite de la cei din jur.
„Mulți mă întreabă dacă am văzut lumini, viziuni, ceva. Dar nu. Nu am văzut nimic. Și e în regulă așa”, a declarat el, potrivit Daily Star și stiri online.
Totul a început în somn. Soția i-a salvat viața
Blake a suferit un stop cardiac în somn, în timp ce se afla alături de soția sa, Melinda, în locuința lor. Ea a fost cea care a inițiat resuscitarea și a sunat imediat la urgențe. Paramedicii au continuat manevrele și au folosit defibrilatorul, însă bărbatul nu răspundea.
A urmat o luptă contracronometru de aproape o oră și jumătate, în care medicii au reușit, în cele din urmă, să-i repornească inima.
S-a trezit fără amintiri și fără „lumini din tunel”
Alistair povestește că nu-și amintește absolut nimic între momentul în care s-a culcat și ziua de joi, când s-a trezit în timp ce era mutat de la terapie intensivă:
„Tehnic vorbind, am fost mort 90 de minute. M-am culcat sâmbătă și m-am trezit joi. Creierul meu a blocat tot ce s-a întâmplat între.”
Așteptările celor din jur au fost însă altele. Familia și prietenii l-au întrebat dacă a avut viziuni, lumini, revelații. Răspunsul lui a fost sincer și dezarmant:
„Nimic. Nici lumini, nici umbre. Nimic spiritual. Doar o mare liniște.”
Viața după moarte: decizia de a trăi mai simplu
Deși nu a avut experiențe mistice, Alistair spune că experiența morții clinice l-a schimbat profund. Acum pune accent pe echilibru, sănătate și conexiuni umane:
„Mi-am redus orele de muncă, petrec mai mult timp cu familia. Am schimbat complet alimentația, fac mai mult sport, trăiesc conștient.”
Povestea lui Blake, relatată inițial de Daily Star și preluată de stiri online, oferă o perspectivă diferită asupra experiențelor de moarte clinică – nu una plină de revelații, ci una profund umană, care te face să reevaluezi ce contează cu adevărat.