Duminică, 13 iulie 2025, Curtea Constituțională a României a trăit un moment istoric. Pentru prima dată în existența sa, instituția-cheie care veghează asupra respectării Constituției este condusă de o femeie. Simina Tănăsescu, o personalitate de o discreție rafinată și o forță profesională incontestabilă, a fost aleasă în fruntea CCR cu cinci din cele nouă voturi exprimate de colegii săi judecători.
Dar dincolo de statistici și proceduri, această alegere vorbește despre încredere, echilibru și maturitate instituțională. Și, poate cel mai important, despre un pas real în direcția unei justiții care pune în centrul său meritul, nu eticheta. Competența, nu zgomotul.
O viață dedicată dreptății, fără aplauze căutate
Simina Tănăsescu nu e o prezență mediatică. Nu e omul declarațiilor spectaculoase și nici al discursurilor populiste. Dar este, fără îndoială, una dintre cele mai solide voci ale dreptului constituțional românesc. Absolventă a Facultății de Drept din București, doctor în drept public la Aix-Marseille III, a predat timp de peste două decenii la catedra de Drept Constituțional a Universității din București. A format, cu răbdare și rigoare, sute de juriști, avocați, magistrați — oameni care, astăzi, își duc profesia cu demnitate și claritate.
În 2015, a primit atestatul pentru conducerea de doctorate la una dintre cele mai prestigioase universități din Europa, Panthéon-Sorbonne, un titlu rar și greu de obținut. Dar chiar și cu toate aceste distincții, a rămas aceeași: sobră, profundă, preocupată mai mult de fond decât de formă.
De la Cotroceni, în inima deciziilor constituționale
Între 2015 și 2018, Simina Tănăsescu a fost consilier prezidențial pentru probleme constituționale, în echipa președintelui Klaus Iohannis. A fost implicată în momente-cheie, în conturarea pozițiilor oficiale în fața Curții, în proiectele de reformă, în legătura discretă, dar esențială dintre Cotroceni și sistemul judiciar.
Apoi, în 2019, a fost numită judecător la Curtea Constituțională. Acolo, a ales din nou discreția, dar și-a făcut vocea auzită prin opinii separate temeinic argumentate, în dosare complexe și sensibile. A fost vocea care, de multe ori, a spus lucruri incomode, dar necesare. Cu decență. Cu fermitate. Cu eleganță.
Aleasă de colegi. Nu pentru că era „prima femeie”, ci pentru că era pregătită
Alegerile la Curtea Constituțională nu sunt niciodată ușoare. Fiecare judecător vine cu o biografie, o viziune, o responsabilitate imensă. De aceea, votul este secret și cere o majoritate simplă — dar în spatele fiecărui vot se află încredere, respect și asumare.
Cinci colegi au ales-o pe Simina Tănăsescu. Nu pentru că era femeie. Nu dintr-un gest de imagine. Ci pentru că au văzut în ea omul potrivit să conducă în liniște o instituție care trebuie să rămână deasupra furtunii politice. O instituție care nu se poate permite să devină teren de joc.
Alegerea ei marchează un punct de cotitură, mai ales într-o Curte cu trei membri noi validați recent – Mihai Busuioc, Csaba Asztalos și Dacian Dragoș – și într-un context instituțional în care dialogul și armonia sunt mai necesare ca oricând.
Ce urmează: decizii grele, dar și speranță
Următorii trei ani nu vor fi simpli. În fața Curții vor ajunge, fără îndoială, teme grele: reforma fiscală, modificări ale legilor electorale, conflicte între puterile statului, poate chiar revizuiri constituționale.
Dar pe lângă aceste dosare majore, noua președintă are de condus un colectiv divers, de asigurat coerența deciziilor, de modernizat funcționarea instituției. A vorbit deja despre digitalizarea arhivei, despre transparență procedurală, despre reducerea duratei de soluționare a sesizărilor.
„O Curte eficientă este o garanție nu doar pentru aplicarea Constituției, ci și pentru încrederea oamenilor în justiție” — spunea recent. Cuvinte simple, dar care arată clar viziunea sa: una a profesionalismului tăcut, dar ferm. A unei justiții care nu se face cu strigăt, ci cu răbdare. Cu capul limpede și cu inima dreaptă.
Mai mult decât o alegere. Un semnal
Alegerea Siminei Tănăsescu în fruntea Curții Constituționale este și un semnal că România se maturizează. Că poate recunoaște valoarea acolo unde ea există, fără zgomot, fără artificii. Că poate înțelege că o femeie poate conduce, cu aceeași rigoare și autoritate, o instituție în care, până ieri, n-a existat loc pentru altceva decât pentru nume masculine.
Este o lecție despre demnitate profesională. Despre cum poți ajunge sus fără compromisuri. Despre cum, chiar și într-un sistem adesea suspectat de partizanat, se poate face loc pentru competență autentică.
Iar pentru tinerii care visează să construiască o carieră în drept, pentru femeile care cred că „nu e loc pentru ele” în funcții înalte, pentru toți cei care speră într-o Românie a valorii, numele Simina Tănăsescu în fruntea CCR e mai mult decât o știre.
E o speranță. Una tăcută, dar puternică. Ca și ea.