Gabriela Melinescu – poetă, traducătoare, artistă și ambasadoare culturală între două lumi
Gabriela Melinescu a fost mai mult decât o scriitoare. A fost o punte vie între două lumi – România natală, în care s-a format ca artist și spirit liber, și Suedia adoptivă, unde a devenit un nume de referință în literatura contemporană. Cu o viață ce a traversat granițe geografice și ideologice, cu o voce poetică inconfundabilă și o energie creatoare neobosită, Melinescu rămâne o figură marcantă a culturii române și europene.
Stabilită în Suedia la vârsta de 33 de ani, Gabriela Melinescu a reușit ceea ce puțini scriitori exilați reușesc cu adevărat: să se impună într-un spațiu cultural străin, nu doar prin talent, ci prin profunzime, consistență și o sinceritate artistică rară. Autoare a peste 20 de volume de poezie, proză și eseuri, ea a fost totodată și traducătoare de excepție și graficiană. Opera ei, scrisă în română și suedeză, a îmbogățit în mod incontestabil literatura scandinavă.
„Poeta a îmbogăţit spaţiul scandinav prin literatura ei, Suedia are motive să îi fie foarte recunoscătoare”, a declarat scriitoarea suedeză Agneta Pleijel, care a avut ocazia să colaboreze cu Melinescu în proiecte de traducere a poeziei românești, printre care și opera Ilenei Mălăncioiu. Pleijel își amintește cu emoție participarea la celebrarea operei Gabrielei Melinescu, în cadrul unui eveniment organizat de Institutul Cultural Român din Stockholm, când autoarea împlinea 80 de ani.
Pentru aproape cinci decenii, Gabriela Melinescu a fost un liant discret, dar puternic, între cultura română și cea suedeză. A fost, așa cum a subliniat Bogdan Popescu, directorul Institutului Cultural Român din Suedia, „o neobosită promotoare a literaturii române în Suedia” și, mai târziu, „o adevărată ambasadoare culturală a Suediei în România”. După căderea comunismului, Melinescu a putut călători din nou în țară, și-a reluat legăturile cu spațiul natal, a publicat din nou în limba română și a contribuit la construirea unei punți literare și umane între cele două spații.
Dar dincolo de activitatea sa culturală, Gabriela Melinescu rămâne în memoria multora ca o prezență aparte. Mircea Dinescu o descria astfel: „Făcea parte din generația de aur de scriitori care a reînviat poezia ce murise în perioada stalinistă. Avea un farmec care l-a făcut pe Nichita să se îndrăgostească subit de ea. Pe lângă talent și frumusețe, avea o inteligență artistică ce a făcut-o să scrie cărți speciale.”
Talentul ei a fost comparat cu arta lui Marc Chagall. Editura suedeză Albert Bonniers Förlag o caracteriza drept „un Chagall al literaturii”, remarcându-i stilul ușor suprarealist, bogat în simboluri și viziuni onirice. Poezia sa era o explorare profundă a lumii interioare, o meditație lirică despre identitate, exil, iubire și memorie.
Însă viața Gabrielei Melinescu a fost marcată nu doar de artă și frumusețe, ci și de răni nevindecate. În volumul său „Scriitor în comunism”, Ștefan Agopian rememora momente din perioada în care tânăra poetă era într-o relație tumultuoasă cu Nichita Stănescu. Deși iubirea dintre cei doi a fost adesea idealizată, Agopian evocă și latura întunecată a acelei povești: „Ca să fie sigur că n-o va pierde, îi lua cheile și o încuia în casă, uitând să se întoarcă, câte o zi, două. Într-o zi, a pierdut-o. Era în 1970.”
Plecarea Gabrielei Melinescu din România, în plină maturitate artistică, a fost în parte o fugă de aceste răni și în parte o dorință profundă de libertate creatoare. În Suedia, și-a găsit spațiul interior necesar pentru a scrie fără frică, fără cenzură și fără compromis.
Astăzi, Gabriela Melinescu rămâne o voce esențială a literaturii noastre. O poetă a exilului, o martoră a transformărilor istorice, o femeie cu un destin complicat și luminos, o creatoare care și-a urmat drumul, oricât de anevoios ar fi fost el.
Moștenirea ei nu e doar literară. Este una de verticalitate, de frumusețe interioară, de curaj. O lecție despre cum arta poate construi punți chiar și atunci când oamenii ridică ziduri. Iar pentru asta, România și Suedia îi rămân profund recunoscătoare.