În județul Covasna, viața s-a oprit în loc. Oameni care ieri își vedeau liniștiți de treburile zilnice au ajuns, peste noapte, să-și împacheteze în grabă lucrurile, să-și care copiii în brațe și să-și ducă animalele la adăpost. În satele Băcel și Lunca Mărcuș, aproape 150 de suflete au fost nevoite să-și părăsească locuințele. Unii s-au refugiat la rude, alții dorm acum pe saltele, într-o sală de sport transformată în adăpost de urgență.
Totul a început luni seară, când râul Tărlung, de obicei domol, a început să urce cu o viteză înfricoșătoare. Digurile au început să tremure sub presiunea apei, iar autoritățile au dat alarma. A fost o noapte albă pentru toți. Femeile și copiii au fost evacuați, dar bărbații au rămas, în cizme de cauciuc și cu palmele crăpate, să care saci cu nisip, să întărească malurile, să încerce cu disperare să țină piept unei naturi dezlănțuite.
La Băcel, apa a intrat deja în curți, iar oamenii privesc neputincioși cum tot ce-au clădit o viață riscă să fie înghițit. Râul Negru, și el umflat peste măsură, e atât de aproape să rupă ultimul drum care leagă satul de restul lumii, încât fiecare oră e o luptă cu secundele.
La Micfalău, scenariul a fost și mai crud. Acolo, un pârâu secat de luni de zile s-a transformat într-o torențială furioasă, care a rupt un pod aflat în reabilitare. Acum, legătura cu orașul Baraolt este complet tăiată. Oamenii care făceau naveta zilnic sunt obligați să ocolească zeci de kilometri ca să-și ducă copiii la școală sau să ajungă la serviciu.
E o realitate dură: naturii nu-i pasă de planurile oamenilor, de rutina lor, de dorințele lor. Când se dezlănțuie, o face fără avertisment, fără milă. Iar oamenii rămân doar cu speranța.
Autoritățile spun că pericolul nu a trecut. Ba din contră, hidrologii au emis coduri roșii de inundații nu doar pentru Covasna, ci și pentru Harghita și Brașov, unde plouă fără oprire. Apelurile lor sunt clare: evitați orice deplasare în zonele afectate, nu încercați să traversați râuri sau drumuri acoperite de apă. Un pas greșit, un gest de neatenție, poate costa o viață.
În tot acest haos, se nasc însă și povești de omenie. Vecini care își oferă adăpost unii altora, voluntari care muncesc cot la cot cu pompierii, bătrâni care dau din puținul lor pentru ca un copil să aibă ce mânca. În mijlocul dezastrului, umanitatea rămâne aprinsă. Un licăr de speranță într-o noapte prea lungă.