Două fotografii. Atât a mai rămas dintr-o iubire uriașă și o durere fără margini. În prima, Luiza – o tânără de doar 24 de ani – zâmbește cu sufletul întreg, ținându-și băiețelul nou-născut în brațe. E acea privire caldă, acea lumină pe chip pe care doar o mamă o are când își vede pentru prima oară copilul. În cealaltă imagine, aceeași Luiza, întinsă pe un pat rece de spital, înconjurată de medici care n-au mai putut face nimic. A fost prima și ultima ei îmbrățișare.
Totul s-a petrecut într-o singură zi de vară. O zi care trebuia să fie cea mai frumoasă din viața lor. O zi care s-a transformat într-o tragedie.
A visat să nască aproape de casă. Și acolo și-a găsit sfârșitul
Luiza alesese să nască la spitalul din Novaci, județul Gorj. Acolo, aproape de casă, unde se simțea în siguranță, între oameni cunoscuți. Era pentru a doua oară mamă – acasă o așteptau două fetițe gemene – dar acum trăia emoția unică a nașterii unui băiețel. Visase acest moment. Îl dorise cu tot sufletul.
La ora 7 dimineața, Luiza a născut prin cezariană un băiat sănătos. Totul părea să fi mers bine. Soțul își amintește limpede vocea ei la telefon, la scurt timp după operație: „Era calmă, liniștită, fericită. Mi-a spus că l-a pupat pe cel mic, că l-a ținut în brațe. Era fericită, Doamne, era fericită…”, spune bărbatul cu vocea frântă.
A urmat o tăcere grea. Apoi vestea care a sfâșiat totul
La nici o oră după naștere, corpul Luizei a început să lupte. O hemoragie severă i-a pus viața în pericol. Medicii au încercat, timp de aproape trei ore, să o stabilizeze. Fără rezultat. Doar după această agonie s-a decis transferul la Spitalul Județean din Târgu Jiu. Când a plecat de la Novaci, Luiza era deja în comă. Nu mai respira singură.
La Târgu Jiu, o echipă întreagă de medici s-a luptat pentru viața ei: ginecologi, anesteziști, chirurgi, urologi. Ore în șir au încercat să-i readucă speranța în trup. Soțul, disperat, a cerut transferul la Craiova. Orice. Doar să o mai poată strânge o dată de mână. Să o vadă zâmbind, așa cum o știa.
„Am cerut să fie dusă cu elicopterul. Mi-au spus că nu poate decola din cauza vremii. Am acceptat ambulanța. Dar și acolo s-a întârziat. Medicul de gardă nu putea pleca, așa că au chemat pe altcineva de acasă. A mai trecut o oră…”, povestește el, uitându-se în gol.
Ambulanța a plecat, într-un final. Dar nu mai era timp.
Ora 21:00. Ușa se închide. Viața Luizei se stinge
Când a ajuns la Craiova, era deja prea târziu. Medicii nu au mai putut decât să constate decesul. O zi care începuse cu un miracol – nașterea unui copil – se încheia cu o despărțire definitivă.
Soțul, înmărmurit, privește acum în jur și nu știe cum să o ia de la capăt. Cum să le explice fetițelor că mama lor nu mai vine acasă. Cum să-i spună băiețelului, peste ani, că mama lui l-a ținut o singură dată în brațe. O singură dată.
„Voi face plângere. Nu pot să accept. Era sănătoasă, avea analize bune. Cum să moară așa, într-o zi? În câteva ore?”, spune cu lacrimi în ochi, căutând, poate, un răspuns care nu vine.
O tânără mamă, o soție iubită, un suflet bun. Plecată prea devreme
Luiza se căsătorise anul trecut. Era tânără, avea planuri, visa la o casă plină de râsete de copii, la vacanțe, la zile de naștere în familie. Acum, toate aceste vise au rămas suspendate în aer, printre jucăriile neterminate și hainele pregătite pentru bebeluș.
Direcția de Sănătate Publică Gorj a deschis o anchetă la Spitalul din Novaci. Se așteaptă și rezultatul necropsiei, care, poate, va aduce claritate. Dar niciun raport nu va umple golul din această familie. Niciun răspuns nu va alina lipsa mamei.
Un copil a venit pe lume și și-a pierdut mama în aceeași zi.
Două fetițe și-au pierdut stâlpul, iar un soț – jumătatea. În casa lor e liniște acum. Prea multă liniște. Iar în inima lor va rămâne mereu întrebarea: De ce?
O femeie a murit născând viață. Iar noi, ceilalți, nu putem decât să privim și să nu înțelegem.