Elena Udrea, dusă de urgență la spital. Ce diagnostic au stabilit medicii. Update

În zorii unei duminici liniștite de vară, liniștea Penitenciarului Târgșorul Nou a fost spulberată de o urgență medicală. La ora 5:40 dimineața, Elena Udrea, fostul ministru al Turismului, a început să acuze dureri abdominale intense. Era clar pentru personalul închisorii că nu era vorba de un simplu disconfort. În lipsa unui medic specializat care să intervină în astfel de cazuri, s-a apelat imediat la 112.

Câteva zeci de minute mai târziu, Udrea era deja în drum spre Spitalul Județean de Urgență din Ploiești. Nu ca politician, nu ca fost demnitar, ci ca un om vulnerabil, în cămașă de internare, cu durere în corp și, poate, în suflet. După o serie de investigații rapide, medicii au confirmat ceea ce bănuiau deja: colecistită acută litiazică – o inflamație a vezicii biliare provocată de calculi biliari. Era nevoie de operație. Și repede.

Un corp epuizat, o minte încărcată

Operația a fost efectuată cu succes de către dr. Sebastian Toma, managerul spitalului. Acum, Elena Udrea se află internată la Terapie Intensivă, sub supraveghere permanentă. Starea ei este stabilă, spun medicii, însă fragilitatea acestei perioade este evidentă. Este unul dintre acele momente în care funcțiile, etichetele și trecutul se estompează, iar ceea ce rămâne este doar un om. Cu suferință. Cu speranță. Cu teamă.

„I se fac investigații suplimentare și, în funcție de rezultate, vom stabili cum va continua tratamentul. Starea ei este, momentan, stabilă”, a declarat dr. Andrei Ilinca, directorul medical al spitalului.



O femeie în așteptare, între o hotărâre judecătorească și o operație chirurgicală



Problemele de sănătate ale Elenei Udrea apar într-un moment deja încărcat emoțional. Pe 26 iunie, în fața magistraților de la Judecătoria Ploiești, fostul ministru a cerut eliberarea condiționată. A fost un moment în care vocea ei a tremurat, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. A vorbit nu despre politică, ci despre dorul de copilul lăsat acasă. Despre cum detenția a fost grea pentru ea, dar cu adevărat devastatoare pentru fetița care a crescut fără mamă.

„Mai greu este pentru copilul meu. Ea a rămas fără mine. Asta nu se va repara niciodată”, a spus, cu voce frântă, Udrea în fața instanței.

A povestit cum și-a petrecut lunile din detenție muncind în grădină, făcând curățenie, trăind fiecare zi în aceleași condiții aspre. Și, mai ales, cum simțea neputința de a nu-și putea suna copilul măcar o oră pe zi. „Trebuie să alegi: să suni avocatul sau să auzi vocea copilului”, a adăugat ea. Un compromis dureros pe care numai cineva aflat între ziduri îl poate înțelege pe deplin.

Un drum greu, marcat de greșeli și decizii ireversibile

În prezent, Elena Udrea ispășește o condamnare de șase ani de închisoare în dosarul „Gala Bute”, după ce a fost extrădată în România în iunie 2022. Fuga din țară, ascunderea în Costa Rica și apoi în Bulgaria, condamnarea și tot parcursul juridic intens mediatizat – toate acestea au conturat o poveste în care s-au amestecat ambiția, fuga, vinovăția și căința.

Condamnarea nu a venit doar pentru greșeli administrative, ci și pentru acuzații grave: că a pus în funcțiune un sistem prin care bani publici și privați au circulat pentru favoruri și interese de partid. Acestea sunt faptele reținute de instanță, dar astăzi, în fața unui pat de spital, toate aceste etichete par îndepărtate.

Un pas între viață și speranță

Pe 1 iulie, Judecătoria Ploiești ar trebui să decidă dacă o eliberează condiționat. Dar între timp, Udrea se recuperează în tăcerea impusă de Terapia Intensivă. Cu trupul slăbit, cu emoțiile accentuate de durere, așteaptă. Pentru ea, ziua de 1 iulie nu mai e doar o dată într-un dosar. Este poate o șansă la liniște, la un nou început – alături de copilul ei.

**

Dincolo de polemici și de istoria politică, rămâne imaginea unei femei întinse pe un pat de spital, între perfuzii și monitoare, cu gândul la o fetiță care întreabă zilnic „Când vine mami acasă?”. În fața suferinței, toți devenim egali. Iar Elena Udrea, cu bune și cu rele, este astăzi doar un om aflat la răscruce. Un om care, pentru o clipă, nu cere decât alinare și o a doua șansă.