La doar două săptămâni după preluarea mandatului la Palatul Victoria, Guvernul condus de Ilie Bolojan se confruntă cu primul test politic major: o moțiune de cenzură inițiată de AUR. Sub titlul sugestiv „Au ruinat țara și acum îi obligă pe români să achite nota de plată – afară cu Guvernul ipocrit”, documentul a fost prezentat joi dimineață în plenul reunit al Parlamentului, într-o atmosferă marcată de absențe notabile și interes politic temperat.
Moțiune citită într-o sală aproape goală. Nici George Simion nu a fost prezent
Deși inițiată de AUR, moțiunea a fost citită în plen de liderul senatorilor formațiunii, Petrișor Periu, într-o sală vizibil lipsită de parlamentari. Ironia nu a întârziat să apară: chiar liderul AUR, George Simion, cel care a lansat și susținut public demersul, a lipsit de la ședință.
Vicepreședinta Camerei Deputaților, Raluca Turcan, a surprins momentul într-o fotografie publicată pe rețelele sociale, în care sala Parlamentului apare aproape pustie. „Nici Simion nu e în sală. E posibil să-i fie rușine și lui”, a comentat ironic aceasta, marcând dezinteresul chiar din partea inițiatorilor.
Demersul Opoziției – simbolic, nu strategic
Moțiunea vine ca reacție la asumarea de către Guvernul Bolojan a unui prim pachet de măsuri fiscale, menit să reducă deficitul bugetar. Pachetul include, printre altele, două noi cote de TVA – de 11% și 21%, majorarea accizelor pentru alcool, carburanți și tutun, precum și introducerea contribuției la asigurările de sănătate pentru pensiile ce depășesc 3.000 de lei.
Deși criticile Opoziției sunt vehemente, iar retorica din textul moțiunii abundă în acuzații și metafore dramatice, șansele ca aceasta să ducă la demiterea Guvernului sunt, în mod realist, inexistente. Opoziția a reușit să strângă în ultima zi cele 117 semnături necesare pentru depunerea moțiunii, însă numărul de voturi disponibile – 129 – este mult sub cele 233 necesare pentru adoptarea moțiunii.
Opoziția acuză „dezmățul fiscal” și lipsa de asumare
În textul moțiunii, semnatarii compară situația actuală a țării cu o petrecere extravagantă la un restaurant de lux, în care „clienții beau șampanie, mănâncă vită Wagyu și fumează trabucuri cubaneze”, iar la final, nota de plată este pasată „românilor de pe terasă”, care se hrănesc cu cartofi prăjiți și bere la PET.
Criticile nu se opresc doar la actualul Executiv, ci vizează întreaga succesiune de guverne din ultimii ani: Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu – toate acuzate de risipă, lipsă de viziune și incompetență. Guvernul Bolojan este portretizat ca fiind doar o continuare a acestui lanț, care, în opinia inițiatorilor, „vrea să repare risipa cu și mai multă apăsare asupra cetățeanului”.
Guvernul Bolojan are o majoritate confortabilă
Chiar dacă tonul moțiunii este radical, iar discursul populist nu se ferește de cuvinte grele, aritmetica parlamentară rămâne de partea Executivului. Partidele aflate la guvernare dețin, împreună, 331 din cei 464 de parlamentari – o majoritate solidă, care nu lasă loc pentru surprize.
Astfel, în lipsa unui sprijin semnificativ din partea formațiunilor de coaliție, moțiunea are doar o valoare de semnal politic. Dezbaterea și votul propriu-zis vor avea loc în sesiune extraordinară, prelungită până pe 14 iulie, însă rezultatul este, practic, cunoscut dinainte.
Ce urmează: fie cad Guvernul, fie intră în vigoare măsurile
În conformitate cu procedura parlamentară, dacă moțiunea de cenzură este adoptată, Guvernul Ilie Bolojan este demis. Dacă moțiunea nu trece, proiectul pentru care Executivul și-a angajat răspunderea – adică întreg pachetul de măsuri fiscale – este considerat adoptat de drept, fără alte dezbateri.
Concluzie: un exercițiu politic fără miză reală
Ziua de 10 iulie a adus o primă confruntare formală între Opoziție și noul Guvern, dar a fost mai degrabă un exercițiu de imagine decât un moment de cotitură politică. Moțiunea AUR a fost prezentată într-un plen gol, lipsită de sprijin consistent și chiar de prezența liderului său.
În timp ce România se pregătește pentru un regim fiscal mai dur, Parlamentul pare să joace pe două scene: una în care se iau decizii economice dificile, și alta – mai teatrală – în care Opoziția joacă un rol retoric, fără șanse reale de a schimba echilibrul.