Scandalul legat de posibilele funeralii naționale ale fostului președinte Ion Iliescu a izbucnit chiar înainte ca un astfel de eveniment să devină o realitate. Deși Iliescu este în viață, internat în spital și monitorizat îndeaproape de o echipă medicală, simpla discuție despre o ceremonie oficială de rămas-bun a stârnit un val de reacții, multe dintre ele profund critice.
Ion Iliescu, între recunoștință și condamnare publică
La 95 de ani, fostul președinte se află internat în secția de terapie intensivă a Spitalului „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din Capitală. A ajuns acolo pe 9 iunie 2025, în urma unor probleme cardio-respiratorii și a unei stări generale de slăbiciune. Investigațiile au scos la iveală o formațiune pulmonară care necesită analize amănunțite. În ciuda vârstei înaintate și a stării fragile, medicii spun că Ion Iliescu este conștient, cooperant și stabil.
Totuși, în spațiul public, s-au strecurat deja scenarii și controverse. Posibilitatea ca statul să-i organizeze funeralii cu onoruri naționale a fost primită cu reacții împărțite. Pentru unii, fostul lider merită această recunoaștere pentru rolul său în istoria României moderne. Pentru alții, orice astfel de gest ar fi o jignire adusă victimelor evenimentelor sângeroase din anii ’89-’90, în care Iliescu a fost acuzat că a jucat un rol major.
Vocea societății: între memorie și revoltă
Printre cei care s-au exprimat ferm împotriva ideii de funeralii naționale se numără și fostul ministru de Externe, Teodor Baconschi. Acesta a transmis că o asemenea ceremonie ar fi nu doar nepotrivită, ci și un afront la adresa celor care au suferit în timpul Revoluției sau al Mineriadelor. Mai mult decât atât, el a reamintit că Ion Iliescu a fost inculpat în dosare penale grele, legate de crime împotriva umanității, iar o astfel de moștenire nu poate fi trecută cu vederea.
Reacțiile online nu au întârziat să apară. O parte semnificativă a opiniei publice a pus sub semnul întrebării moralitatea unui astfel de gest simbolic, susținând că este inadmisibil ca România să omagieze oficial un lider care, în percepția multora, nu a condamnat clar și fără echivoc comunismul, ba din contră, l-a perpetuat într-o formă mascată în anii ’90.
Între dreptul la memorie și datoria istorică
Pe de altă parte, sunt și voci care susțin că, indiferent de controversele care îl înconjoară, Ion Iliescu a fost președinte al României în momente cheie. A condus țara în perioada de tranziție, a reprezentat statul român pe plan internațional și a avut o influență puternică asupra arhitecturii politice de după 1989. Din acest motiv, unii consideră că statul are datoria de a-i recunoaște acest statut printr-o ceremonie demnă, cu protocol oficial.
Totuși, problema nu este atât forma ceremoniei, cât simbolistica ei. Pentru mulți români, Ion Iliescu nu este doar fostul președinte. Este omul care a fost prezent în momente traumatizante pentru societate: în decembrie 1989, când sângele a curs pe străzile Bucureștiului, și în timpul Mineriadelor, când speranțele pentru o democrație autentică au fost călcate în picioare — la propriu și la figurat.
Ce știm despre dorințele personale ale lui Iliescu
O informație care circulă în mediul online, pe contul de Instagram „viperele__vesele”, adaugă o altă dimensiune acestei povești: se pare că Ion Iliescu ar fi cerut, în mod expres, să fie incinerat după deces. Dacă acest lucru se confirmă, ar putea fi un mod prin care fostul președinte încearcă să evite chiar el spectacolul mediatic și controversa legată de o ceremonie publică.
O despărțire cu multe întrebări
Deocamdată, starea de sănătate a fostului președinte nu impune luarea unei decizii imediate. Totuși, reacțiile deja apărute arată cât de divizată rămâne societatea românească atunci când vine vorba de trecutul său recent. Ion Iliescu nu este doar o persoană — este un simbol. Iar simbolurile, în România, nasc încă pasiuni, resentimente și conflicte de memorie.
Fie că va primi sau nu onoruri naționale, moștenirea lui Ion Iliescu va fi în continuare judecată nu doar de istorie, ci și de generațiile care trăiesc cu urmările deciziilor luate în anii în care el a fost la conducerea țării.