Premierul Ilie Bolojan, cunoscut pentru lupta sa fermă împotriva sinecurilor și pentru promovarea eficienței în administrația publică, se confruntă cu o controversă ce riscă să-i afecteze imaginea de reformator. Un episod din trecut, aparent uitat, a revenit în atenția publică: în 2007, în calitate de secretar general al Guvernului, Bolojan a încasat peste 73.000 de lei pentru activitatea sa în cadrul CIFGA – o sumă echivalentă cu 71 de salarii medii nete din acea perioadă.
O declarație sinceră, o „hârtie” incomodă
Scandalul a fost reaprins de Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului, după ce premierul a declarat public că nu a ocupat niciodată „posturi călduțe” și că a luptat constant împotriva privilegiilor bugetare. Drept răspuns, sindicatul a publicat chiar declarația sa de avere din 2008, în care apare clar indemnizația primită de la CIFGA.
Conform sindicatelor, această indemnizație se încadra perfect în ceea ce azi numim „sinecură”: acces automat la funcție, fără concurs, cu remunerație consistentă și disproporționată față de atribuții. Practic, orice secretar general era numit de drept în acest comitet, beneficiind de venituri fără competiție sau criterii profesionale clare.
Răspunsul Guvernului: „O tentativă de deturnare a atenției”
Guvernul a încercat să minimizeze incidentul, catalogându-l drept o tentativă de a discredita reformele în curs. Purtătorul de cuvânt a subliniat că toate declarațiile de avere ale premierului au fost completate legal și validate de Agenția Națională de Integritate. Însă întrebarea-cheie – dacă premierul consideră acea plată etică – a rămas fără răspuns direct.
Un trecut care complică prezentul politic
Ilie Bolojan este în plin avânt reformist, cu un pachet de măsuri ce include reducerea aparatului bugetar, limitarea indemnizațiilor și interzicerea cumulului pensie-salariu. Tocmai de aceea, sindicatele îl acuză de dublă măsură: cere sacrificii de la alții, dar nu recunoaște propriile beneficii din trecut.
Chiar dacă juridic nu există nereguli – suma a fost declarată și încasată legal – impactul simbolic și politic este puternic. Imaginea de politician auster, care a condus Oradea cu mână de fier, e pusă sub semnul întrebării de un episod care sugerează exact contrariul: că a beneficiat de aceleași mecanisme pe care acum le condamnă.
Reacția publicului și a opoziției
Pe rețelele sociale, episodul a fost rapid ironizat, iar opoziția a anunțat deja o interpelare în Parlament. Contrastul dintre discursul anticorupție și realitatea anului 2007 este exploatat intens, mai ales într-un an electoral în care tensiunile sociale sunt alimentate de inflație, scumpiri și tăieri bugetare.
Ce urmează? Exemplul personal devine crucial
Sindicatele solicită o poziție clară: o explicație onestă și poate chiar returnarea sumei încasate, în numele coerenței morale. Deocamdată, premierul tace. Însă într-o societate aflată în pragul reformei, unde încrederea publică este fragilă, tăcerea poate deveni combustibil pentru neîncredere.
Susținătorii săi îl consideră în continuare un reformist autentic, iar din interiorul PNL se afirmă că regulile CIFGA au fost modificate ulterior, tocmai pentru a evita astfel de situații. Însă percepția publică poate cântări mai mult decât orice justificare tehnică.
Un test de integritate într-un moment crucial
Ce a fost în 2007 nu mai poate fi schimbat. Dar modul în care Ilie Bolojan alege să răspundă acum poate decide dacă episodul rămâne o simplă notă de subsol sau devine fisura care fragilizează întreaga sa construcție politică. Dacă cere strângerea curelei de la toți, trebuie să arate că și-a strâns-o și el. Că în fața reformei, nimeni nu e mai presus. Exemplul personal rămâne cel mai puternic argument într-o Românie care caută, încă, lideri credibili.