Lumea teatrului românesc este din nou în doliu. Felix Arțuche, actorul care a dăruit patru decenii scenei de păpuși din Baia Mare, a încetat din viață. A fost un artist care nu a avut nevoie de lumina reflectoarelor pentru a cuceri publicul – i-a fost suficientă o scenă mică, o păpușă și un suflet uriaș.
Anunțul trist a fost făcut de colegii de la Teatrul Municipal Baia Mare:
„Drum lin spre stele, Felix!” – un mesaj simplu, dar plin de emoție din partea celor care l-au avut alături în atâtea stagiuni.
Felix Arțuche a fost mai mult decât un actor. A fost vocea, zâmbetul și emoția care apărea de după paravanul scenei de păpuși și aducea bucurie în ochii copiilor. L-au aplaudat mii de spectatori, din generație în generație. Pentru mulți, era parte din amintirea copilăriei, prin spectacole precum „Punguța cu doi bani”, „Isprăvile lui Păcală”, „Degețica” sau „Hänsel și Gretel”.
Pentru părinți, revederea lui era un prilej de bucurie. Pentru bunici, o dovadă că magia copilăriei nu s-a pierdut. Pentru colegi, un reper. Pentru public, un artist devotat și discret.
Cortina se trage din nou, încet…
Teatrul mai pierde o voce caldă, dar Felix Arțuche rămâne viu în înregistrările vechi, în ecoul aplauzelor și în vocile copiilor care îi știu replicile pe de rost.
Tot în această primăvară, teatrul românesc îl plânge și pe Remus Mărgineanu, actorul și profesorul care a format generații de actori. A murit la 84 de ani, demn și discret, așa cum a trăit.
Remus Mărgineanu nu a fost doar un actor cu roluri memorabile pe scena Teatrului Național din Craiova, ci și un pilon al educației teatrale. A fost mentor, ghid și model pentru sute de studenți. A jucat în peste 30 de filme, de la „Buzduganul cu trei peceți” la „Cardinalul” – ultimul său rol, în 2019. Acolo, a vorbit despre memorie, credință și demnitate – un adevărat testament artistic.
Felix Arțuche și Remus Mărgineanu.
Poate nu s-au întâlnit niciodată pe aceeași scenă, dar amândoi au jucat pentru același public: România.
Unul din spatele păpușilor, altul cu prezență impunătoare pe scenă și în film, dar amândoi cu aceeași misiune: de a aduce lumină și sens prin artă.
Azi, cortina se lasă pentru amândoi. În tăcere, cu respect și recunoștință.
Dar aplauzele lor nu se sting. Ele continuă în amintirile celor care i-au cunoscut și i-au iubit.
Odihniți-vă în lumină. România nu vă va uita.