9 iulie 2025 – Ziua în care Biserica îl pomenește pe Sfântul Mucenic Pangratie. O sărbătoare a credinței și a puterii de a iubi până la jertfă
În liniștea caldă a unei zile de iulie, pe 9, creștinii ortodocși își întorc gândul și rugăciunea către un sfânt mai puțin cunoscut de mulți, dar cu o viață de o profunzime care atinge inima: Sfântul Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei. Viața lui este una din acele istorii pe care nu le citești doar cu ochii, ci cu sufletul. O viață simplă, plină de lumină, în care întâlnirea cu Hristos a schimbat totul.
Un copil crescut sub lumina Mântuitorului
Sfântul Pangratie s-a născut în Antiohia, într-o vreme tulburată, dar și plină de har – chiar în timpul viețuirii pe pământ a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A avut parte de o binecuvântare rară: să-L vadă cu propriii săi ochi pe Domnul. Tatăl său, căutând adevărul și cutremurat de minunile văzute, a înțeles în inima lui că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și, împreună cu familia, s-a apropiat de ucenicii Săi, în special de Sfântul Apostol Petru.
Această apropiere nu a fost una de suprafață. După Înălțarea Domnului, întreaga familie a fost botezată, iar Pangratie, rămas orfan, a ales să lase toate cele lumești și să se retragă într-o peșteră, trăind în rugăciune și post, cu sufletul lipit de Dumnezeu.
Chemarea din adâncurile liniștii
Însă Dumnezeu avea alte planuri pentru el. L-a căutat prin oameni sfinți. Sfântul Apostol Petru l-a vizitat și l-a chemat la o nouă lucrare. L-a dus în Sicilia, acolo unde, alături de Sfântul Pavel, l-au rânduit Episcop al orașului Taormina. Un oraș păgân, plin de ispite și rătăciri, unde însă, prin puterea cuvântului, prin dragoste și credință, Pangratie a făcut minuni.
Într-o singură lună, a reușit să construiască o biserică, iar cuvântul său a început să înmoaie inimile cele mai împietrite. Oamenii se schimbau, păgânismul începea să se risipească precum ceața dimineții în fața soarelui. Taormina și împrejurimile s-au luminat de credință.
Când lumina deranjează întunericul
Dar acolo unde este lumină, se ridică adesea și umbre. Păgânii, temându-se de puterea credinței, au plănuit moartea lui. Într-o zi în care Sfântul era plecat din cetate, a fost prins și ucis cu cruzime. A murit așa cum a trăit: cu demnitate, cu pace în inimă și cu rugăciunea pe buze.
Viața lui a fost o pildă vie despre ce înseamnă să crezi cu toată ființa. Despre cum un om simplu, crescut în credință, poate aprinde lumina în mii de suflete.
Rugăciunea care aduce pace
Pe 9 iulie, creștinii sunt îndemnați să se roage Sfântului Pangratie cu încredere, mai ales când se simt copleșiți, confuzi sau lipsiți de curaj. I se adresează rugăciuni puternice, precum troparul sau canonul închinat lui, rostite cu inima deschisă, cu dorința sinceră de întărire în credință.
„Sfinte Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”, spune troparul său, atât de simplu și atât de plin de lumină.
El este un model pentru toți cei care aleg să lupte pentru adevăr, pentru cei care își păstrează sufletul curat într-o lume tulburată, pentru cei care nu renunță să creadă în iubire, chiar când în jurul lor totul pare pierdut.
O zi care ne vorbește în tăcere
Ziua de 9 iulie nu este doar o dată în calendar, ci o aducere aminte că sfințenia nu e rezervată celor mari ai lumii, ci celor care știu să iubească fără măsură, să ierte fără condiții și să rămână statornici în credință. Este o zi care ne invită la rugăciune, la liniște și la recunoștință.
În agitația vieții de zi cu zi, o rugăciune către Sfântul Pangratie poate fi un moment de pace adevărată. Poate că nu avem peșteri în care să ne retragem, dar putem crea în inimile noastre o fărâmă de liniște unde să-L întâlnim pe Dumnezeu.
Să-l cinstim astăzi cu gând curat și inimă smerită. Și dacă avem o greutate, o teamă sau un gând nerostit, să le așezăm în rugăciune către el. Pentru că, așa cum a luminat odinioară cetatea Taorminei, Sfântul Pangratie poate aduce lumină și în sufletul fiecăruia dintre noi.