Pe 22 iulie, Biserica Ortodoxă și cea Catolică o prăznuiesc cu evlavie și recunoștință pe Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, una dintre cele mai apropiate ucenice ale Mântuitorului Iisus Hristos, considerată de credincioși ocrotitoarea femeilor creștine, a familiei și a gospodăriilor. Tot în această zi, în calendarul ortodox românesc este pomenit și Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, un suflet luminat care a suferit în temnițele comuniste pentru credința sa.
Sfânta Maria Magdalena, prima vestitoare a Învierii
Maria Magdalena s-a născut în Magdala, un sat de pescari de pe malul vestic al Lacului Ghenizaret. A fost vindecată de Mântuitorul de șapte duhuri necurate, iar din acel moment a ales să-L urmeze cu toată ființa. A fost martoră a Răstignirii lui Hristos și cea dintâi care a aflat vestea Învierii, atunci când un înger i s-a arătat la mormântul gol.
Viața Mariei Magdalena nu s-a oprit la mormântul din Ierusalim. Potrivit tradiției creștine, ea a plecat la Roma pentru a-L mărturisi pe Hristos până în fața împăratului Tiberiu, iar mai apoi a ajuns în Efes, unde l-a sprijinit pe Sfântul Ioan Evanghelistul în lucrarea sa. Se crede că și-a încheiat viața pământească într-o peșteră din Efes, acolo unde au fost cinstiți și Cei Șapte Tineri adormiți.
O relicvă de mare valoare spirituală – mâna stângă a Sfintei – este păstrată la Mănăstirea „Simonos Petra” din Muntele Athos și atrage an de an mii de pelerini, care vin să-i ceară ajutorul și mijlocirea.
Rugăciunea către Maria Magdalena, nădejde la vreme de necaz
Credincioșii rostesc în această zi cu emoție și încredere o rugăciune către Sfânta Maria Magdalena, cerându-i ocrotire în fața ispitelor, iertarea păcatelor și tăria de a merge pe calea poruncilor lui Hristos. Rugăciunea vorbește despre dragostea arzătoare a Sfintei pentru Mântuitorul, despre lepădarea de păcat și despre nădejdea unei vieți curate, în lumina harului ceresc.
„Caută dintru înălțimea cerului spre noi, cei ce suntem în luptă cu ispitele păcatelor…”, spun cu umilință credincioșii, cerând ajutor într-o lume tot mai încercată.
Sfântul Ilie Lăcătușu – lumina din întunericul temnițelor
Tot pe 22 iulie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe unul dintre cei mai iubiți mărturisitori ai vremurilor comuniste: Sfântul Preot Ilie Lăcătușu. Născut într-o epocă a suferinței, părintele Ilie a fost arestat de două ori, în 1952 și 1959, și trimis în coloniile de muncă silnică de la Galeș, Peninsula și, mai apoi, la Periprava, în Delta Dunării. Acolo, alături de părintele Iustin Pârvu, a îndurat condiții inimaginabile, dar și-a păstrat credința și blândețea sufletului.
După eliberare, a fost obligat la domiciliu forțat în comuna Bolintin, unde a lucrat ca zidar. Deși în viața de zi cu zi a fost un simplu slujitor, în taină și în smerenie a rămas un pilon al credinței. Între 1965 și 1970 a slujit într-o parohie din județul Teleorman, apoi în Ilfov, până la pensionare. Ultimii ani i-a petrecut bolnav, în spitale, dar mereu cu rugăciunea în inimă.
La înmormântarea soției sale, în 1998, trupul părintelui Ilie a fost descoperit neputrezit, uscat și cu un miros plăcut, semn care în tradiția ortodoxă este considerat o dovadă a sfințeniei.
O zi a femeii creștine, dar și a demnității martirice
Ziua de 22 iulie este o zi cu puternică încărcătură spirituală, care pune în lumină două chipuri complementare ale sfințeniei: femeia iubitoare și ucenică fidelă, în persoana Mariei Magdalena, și bărbatul luptător, smerit și răbdător, în persoana părintelui Ilie Lăcătușu.
Pentru femeile care își duc cu demnitate greutățile familiei, ale rugăciunii și ale credinței, Maria Magdalena rămâne un simbol viu al curajului și al dăruirii. Pentru toți cei care și-au păstrat sufletul curat în vremuri de încercare, părintele Ilie e o rază de lumină care străbate temnițele uitării și ale durerii.
În aceste vremuri, când e tot mai greu să ne păstrăm echilibrul între viața lumească și chemarea lăuntrică a sufletului, asemenea modele ne învață că sfințenia nu este o excepție, ci o cale posibilă – tăcută, simplă, dar veșnic roditoare.