„Îmi cer scuze că n-am murit”. Povestea tinerei care a sfidat diagnosticul de cancer terminal
Xsara avea doar câteva săptămâni de trăit. Așa i-au spus medicii când au diagnosticat-o cu limfom Hodgkin în stadiul 4. Un cancer agresiv, deja răspândit în corp, care nu mai putea fi oprit. În fața unui astfel de verdict, mulți s-ar fi prăbușit. Ea și-a făcut planurile. Nu pentru viață, ci pentru moarte.
Dureri în piept, slăbire rapidă și un verdict nemilos
Totul a început cu simptome pe care mulți le-ar fi ignorat: dureri în piept, disconfort la nivelul cefei și o scădere rapidă în greutate. Dar corpul ei trăgea un semnal de alarmă. După investigații amănunțite, a primit diagnosticul care i-a dat lumea peste cap: cancer limfatic, fază terminală.
Patru luni de chin în chimioterapie
Imediat după diagnostic, a început ședințele de chimioterapie. A fost o luptă grea, în care corpul ceda pe zi ce trecea. Xsara a pierdut părul, o parte dintre dinți, și mai ales, energia de a mai continua. „Era cumplit. Nu mai simțeam că trăiesc, ci doar că supraviețuiesc în suferință”, avea să spună mai târziu.
A ales să renunțe la tratament și să-și aștepte moartea acasă
În noiembrie, după patru luni de luptă, a decis că ajunge. A renunțat la chimioterapie, chiar dacă doctorii au avertizat-o că ar putea muri în câteva zile. Dar Xsara nu mai voia durere, voia liniște. A mers acasă și, cu ajutorul familiei și al prietenilor, a început să își organizeze propria înmormântare.
A strâns bani pentru funeralii și s-a pregătit să plece demn
A reușit să adune peste 3.000 de lire sterline pentru înmormântare. A planificat totul cu luciditate: hainele, muzica, detaliile ceremoniei. Își dorea ca totul să fie așa cum simțea ea, până la final. Nu a cerut compasiune, nu a dramatizat. A acceptat cu demnitate ce credea că e inevitabil.
A urmat miracolul pe care nimeni nu îl aștepta
Timpul a trecut. Zilele au devenit săptămâni. Apoi luni. Însă moartea n-a mai venit. Starea de sănătate a Xsarei a început, inexplicabil, să se îmbunătățească. Nu făcuse tratamente alternative, nu schimbase nimic. Pur și simplu, corpul ei a început să-și revină.
Controlul medical a confirmat: boala dispăruse complet
Când a mers din nou la control, medicii nu și-au putut explica ce s-a întâmplat. Cancerul dispăruse. Nimic nu mai arăta că organismul ei fusese, nu demult, la un pas de sfârșit. Un miracol? Un semn? Nimeni nu știa ce să spună. Dar Xsara era vie. Și mai important decât atât: era hotărâtă să trăiască cu adevărat.
A donat banii strânși pentru înmormântare unei clinici din Hull
După ce a înțeles că moartea nu o mai așteaptă, ci viața, Xsara a decis să doneze mare parte din banii strânși. A ales să sprijine o fundație medicală din Hull, locul în care fusese tratată. Restul banilor îi va folosi pentru a-și lua permisul auto – un pas simplu, dar plin de semnificație: drumul ei continuă.
„Îmi organizam înmormântarea, acum îmi organizez restul vieții”
Cu zâmbetul pe buze și ochii senini, tânăra povestește astăzi despre ce a însemnat acel punct de cotitură: „Îmi cer scuze că n-am murit. Când am decis să renunț la chimioterapie, unii m-au acuzat că sunt egoistă, că renunț la luptă. Dar eu nu am renunțat. Am ales altfel. Iar viața mi-a dovedit că am făcut bine.”
Visul ei acum: o carieră, o viață firească, fără eticheta de „fost bolnav”
Xsara nu vrea milă, nu vrea să fie privită ca o supraviețuitoare. Vrea o viață normală. Vrea un loc de muncă, un viitor, o carieră. Vrea să iubească, să se plimbe, să râdă fără teama că fiecare zi e ultima. Iar dacă povestea ei inspiră, atunci poate e pentru că în spatele durerii se ascunde o forță incredibilă.