Durere sfâșietoare în familia Paulei Onofrei, o tânără româncă de doar 29 de ani, stabilită la Roma, care și-a pierdut viața în condiții revoltătoare, după ce a așteptat ambulanța aproape trei ore. Deși familia a apelat serviciul de urgență de patru ori, intervenția a fost mult prea târzie. Paula a murit pe 23 iulie, în urma unui șoc septic cauzat de un ulcer duodenal perforat – o afecțiune care putea fi tratată dacă s-ar fi intervenit la timp.
157 de minute de așteptare și nicio șansă
„Am sunat de patru ori la 118, putea fi salvată”, a mărturisit cu disperare Rebecca, sora mai mică a Paulei. Apelurile repetate nu au accelerat sosirea ambulanței, iar starea tinerei s-a degradat rapid. Mama ei, Artemiza, vorbește cu lacrimi în ochi: „În 2022, nu este normal să aștepți trei ore pentru o ambulanță. Nimeni nu-mi va da fiica înapoi, dar vreau să știu ce s-a întâmplat cu ea.”
Un diagnostic greșit care a costat o viață
Cu două zile înainte de tragedie, Paula se prezentase la camera de gardă, acuzând dureri abdominale severe. A fost diagnosticată cu colită și lăsată să plece acasă, fără investigații amănunțite. Această decizie s-a dovedit fatală. Ceea ce medicii au considerat o afecțiune minoră era, în realitate, un ulcer perforat, care a dus la sepsis – o complicație extrem de gravă și rapid fatală în lipsa tratamentului adecvat.
Un apel disperat pentru adevăr și dreptate
Familia Paulei cere acum cu insistență o anchetă completă. Vor să știe cine se face vinovat de întârzierea ambulanței și de lipsa de reacție a sistemului medical. „Nu vrem răzbunare. Vrem doar dreptate și ca moartea ei să nu fie în zadar”, a transmis Rebecca, hotărâtă să nu lase cazul să fie uitat.
Un sistem medical în impas?
Tragedia Paulei Onofrei readuce în discuție deficiențele grave ale sistemului medical, chiar și în țări dezvoltate precum Italia. Lipsa de ambulanțe, diagnosticări superficiale și timpi de reacție inadmisibili pot transforma cazuri tratabile în drame ireversibile. Pentru Paula, ajutorul a venit prea târziu. Pentru alții, familia speră, poate fi încă timp.
Durerea familiei se transformă într-un strigăt public de responsabilizare: „Să nu mai moară nimeni așteptând ajutorul care nu vine.”