Tragedia unui copil genial: Rareș, copilul-minune devenit simbolul unei generații neînțelese
Rareș a fost, la un moment dat, un nume rostit cu admirație. Un băiat de doar 13 ani care, prin inteligența sa sclipitoare și pasiunea pentru știință, a cucerit inimile telespectatorilor în emisiunea „Next Star”. Mulți îl vedeau ca pe un viitor cercetător, un posibil student la marile universități ale lumii. Dar viața reală, dincolo de lumina reflectoarelor, i-a fost cruntă și nedreaptă.
Mama devotată și figura paternă absentă
Ion C.R., mama lui Rareș și a fratelui său geamăn, este o femeie cu o carieră solidă în administrația publică. În prezent, ocupă funcția de director în cadrul Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior, iar anterior a activat la Ministerul Economiei. Cu toate acestea, nici funcțiile înalte, nici determinarea sa nu au fost suficiente pentru a-l proteja pe Rareș de zbuciumul adolescentin.
Despre tatăl băiatului nu se cunosc prea multe. Absența sa din declarațiile oficiale sugerează o ruptură de lungă durată sau chiar dispariția sa din viața familiei. În acest context, mama a rămas singura ancoră pentru copii — o femeie care a luptat nu doar cu greutățile vieții, ci și cu un diagnostic dur: cancer.
Căderea în tăcere: De la speranță la deznădejde
Adolescența lui Rareș a luat o turnură neașteptată. Din copilul promițător care citea filosofie și rezolva probleme complicate de matematică, Rareș a devenit tot mai interiorizat și fragil. A intrat într-un anturaj periculos, acolo unde l-a cunoscut și pe Vlad Pascu, tânărul implicat în accidentul tragic de la 2 Mai. Drogurile, petrecerile și haosul l-au absorbit într-o lume străină de idealurile din copilărie.
Rareș a fost citat ca martor în procesul lui Pascu, un episod care a lăsat urme adânci în psihicul său deja vulnerabil. Episoadele depresive s-au înmulțit, iar tentativele de suicid au început să apară. A fost internat în repetate rânduri, dar de fiecare dată a ieșit prea devreme, cu sau fără voia sa.
Într-un video postat pe TikTok, Rareș mărturisea cu durere cum părinții încercau să-l interneze împotriva voinței lui. Vocea lui tremura, iar ochii trădau o suferință imensă. Cu o zi înainte de moarte, a fost internat, dar a ales să plece. A doua zi, corpul său neînsuflețit a fost găsit. Avea doar 17 ani.
Un strigăt care n-a fost auzit
Moartea lui Rareș nu este doar o tragedie personală, ci și o lecție dură pentru societate. Băiatul trăia cu o presiune uriașă pe umeri: imaginea copilului genial, lipsa unei figuri paterne, boala mamei, divorțul părinților, și un sistem care nu i-a întins o mână reală la timp.
Droga nu a fost o curiozitate adolescentină, ci un calmant pentru o durere profundă. O evadare dintr-o viață prea grea pentru un suflet atât de tânăr. Rareș a fost un copil care, deși înzestrat cu o minte sclipitoare, a rămas fără sprijinul psihologic și emoțional de care avea cu adevărat nevoie.
Astăzi, familia sa e în doliu, iar publicul e tulburat. Dar poate că tragedia lui Rareș ar trebui să devină un semnal de alarmă. Un îndemn să ascultăm mai atent, să intervenim mai devreme și să oferim sprijin real, nu doar la nivel declarativ, tinerilor aflați în derivă.
Poate că nu l-am putut salva pe Rareș. Dar mai sunt alți „copii-minune” care, în tăcere, cer ajutor. Să nu-i ignorăm.