Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) pregătește o mutare strategică majoră: Călin Georgescu este nominalizat drept propunerea oficială pentru funcția de prim-ministru, într-un scenariu de guvernare minoritară, conform stiri online. Anunțul a fost făcut de Marius Lulea, prim-vicepreședintele AUR și apropiat al liderului George Simion.
De ce Călin Georgescu?
Călin Georgescu, cunoscut pentru discursul său suveranist și anti-sistem, este văzut de AUR ca simbolul unui „premier al reconstrucției naționale”. Nominalizarea are rolul de a întări mesajul electoral al formațiunii: o Românie guvernată de oameni independenți de influențele externe, care pun interesul național pe primul loc.
„Vom propune oficial numele domnului Călin Georgescu la consultările cu președintele Nicușor Dan”, a declarat Lulea.
Fără negocieri centrale. Doar susținere punctuală în teritoriu
AUR nu intenționează să formeze o coaliție clasică. În schimb, strategia este de a obține sprijin în Parlament prin discuții la nivel local cu parlamentari din PSD și PNL, nu cu conducerile partidelor.
„Avem dialog cu mulți parlamentari din țară, de la PNL și PSD, care nu mai cred în direcția centrală impusă de partide”, a spus Lulea, potrivit stiri online.
De ce un guvern minoritar?
Guvernarea minoritară este văzută de AUR ca o soluție funcțională și strategică. Aceasta ar permite implementarea de reforme fără compromisurile obișnuite ale coalițiilor.
„Un guvern minoritar patriotic ar putea face exact ceea ce partidele mari nu mai pot: să redea încrederea românilor și să pornească reconstrucția statului”, a explicat prim-vicepreședintele AUR.
Poziționare: pro-europeană, dar suveranistă
Contrar percepției publice, AUR își reafirmă poziția de partid pro-european, dar „fidel ideii de suveranitate”. Lulea a criticat partidele tradiționale care nu au reușit să răspundă nevoilor alegătorilor:
„PSD a ratat șansa să își asculte electoratul suveranist. Noi suntem singurii care au făcut asta”, afirmă Lulea.
Un nou model de guvernare: majorități ad-hoc
Strategia AUR presupune obținerea de sprijin parlamentar în funcție de proiecte, nu printr-o coaliție formală. Această metodă, folosită și în alte state europene, permite flexibilitate decizională, dar cere un echilibru politic extrem de atent