Durerea care nu trece: Marian Manole își dorește cu disperare să-și cunoască nepotul. „Nici măcar nu știu cum arată…”
La 13 ani de la moartea fulgerătoare a Mădălinei Manole, fratele acesteia, Marian Manole, continuă să trăiască cu o durere profundă, care nu i-a dat pace nici până astăzi: nu și-a cunoscut niciodată nepotul. Copilul regretatei artiste, rodul iubirii dintre Mădălina și Petru Mircea, a rămas complet în afara vieții familiei mamei sale, iar Marian susține că i s-a interzis, în repetate rânduri, orice contact cu băiatul.
Dorința unui unchi: „Vreau doar să-l văd o dată…”
Marian Manole a vorbit cu sinceritate și emoție într-un interviu acordat pentru SpyNews TV, în care a descris suferința acumulată de-a lungul anilor. Bărbatul își exprimă dorința de a-și vedea măcar o dată nepotul, chiar și de la distanță, dar spune că, din păcate, nu i s-a oferit niciodată această ocazie.
„Nu mi-am cunoscut nepotul niciodată! Doar din presă, din poze, din fotografii apărute de-a lungul timpului. Nici măcar la cimitir nu l-am întâlnit vreodată. M-aș bucura, poate cu ocazia acestui interviu, ca tatăl lui să audă și să înțeleagă cât de mult îmi doresc să-l văd. Sincer, nici nu știu cum arată…”, a mărturisit Marian, vizibil afectat.
O tentativă eșuată și o întâlnire tensionată
În urmă cu trei ani, Marian a făcut o încercare disperată de a-l vedea pe băiat, deplasându-se până la casa din Otopeni unde a locuit Mădălina. Însă ce ar fi trebuit să fie un moment de apropiere s-a transformat într-un episod dureros.
„Am fost la poarta casei din Otopeni, în primăvară. Am vrut doar să-mi văd nepotul. Dar nu pot să reproduc cum am fost întâmpinat. A fost un haos… Nu vreau să mai povestesc, pentru că am mai spus ce s-a întâmplat atunci. Cert este că nu am fost lăsat să-l văd. Am plecat cu sufletul și mai greu decât venisem.”
Chiar dacă în urmă cu doi ani l-a reîntâlnit pe Petru Mircea, tatăl copilului, Marian spune că discuțiile nu au dus nicăieri. Deși i s-au făcut promisiuni că i se va permite o întâlnire cu nepotul, acestea nu s-au concretizat.
„Acum trei ani a fost ultima încercare. Băiatul meu l-a sunat pe Petru Mircea, au discutat, s-a promis că i-l va prezenta după pandemie. Dar totul a rămas la nivel de promisiuni. Nici până astăzi nu s-a întâmplat nimic concret. Promite și rămân promisiunile deșarte. Mai mult nu am ce face…”, a mai spus Marian cu regret.
13 ani fără Mădălina Manole: o moarte care a lăsat un gol imens
Pe 14 iulie 2024 s-au împlinit 13 ani de la moartea tragică a Mădălinei Manole, un simbol al muzicii românești, a cărei dispariție a șocat întreaga țară. Artista s-a stins chiar în ziua în care împlinea 43 de ani, după ce a ingerat o substanță extrem de toxică – carbofuran.
Raportul medico-legal a confirmat natura voluntară a gestului, precizând că artista nu consumase droguri sau alcool, dar prezentase o leziune craniană, cauzată probabil de o cădere în timpul stării de rău care a precedat decesul.
„La autopsie s-a constatat o leziune traumatică (plagă contuză parietală stângă), cel mai probabil produsă prin lovire de un plan dur, în cadrul stării de rău care a premers decesul. În conținutul gastric s-a găsit carbofuran; sângele analizat nu conținea alcool, iar testele pentru droguri au fost negative.” – se arăta în raportul oficial.
Moartea Mădălinei a lăsat un gol imens, nu doar în inimile fanilor, ci mai ales în familia ei. Fiul artistei, pe atunci doar un bebeluș, a crescut fără prezența mamei, iar familia din partea acesteia a fost ținută la distanță.
Răni care nu se vindecă
Pentru Marian Manole, anii au trecut, dar dorința de a-și vedea nepotul a rămas vie. El nu cere decât o clipă, un gest de normalitate, o șansă de a-l cunoaște pe băiatul surorii sale, de a-i vorbi sau măcar de a-l privi. În lipsa acestei întâlniri, fiecare aniversare a morții Mădălinei se transformă într-o rană redeschisă.
„Nu vreau nimic altceva decât să-i fiu unchi. Nu vreau scandal, nu vreau atenție. Vreau doar să-l cunosc. Cred că ar fi fost și dorința Mădălinei, să nu ne pierdem complet unii de ceilalți…”
Durerea lui Marian este tăcută, dar profundă. Încă speră că, într-o zi, barierele ridicate în jurul acestui copil se vor prăbuși și că va putea, în sfârșit, să-l cunoască. Până atunci, rămâne cu gândul la o întâlnire pe care viața i-a refuzat-o de prea multe ori.