După ani de lupte în sălile de judecată, după fugă prin țări străine și speranțe spulberate, Elena Udrea, fosta șefă a Ministerului Turismului, face un nou pas către ceea ce speră că va fi începutul libertății. De la fosta glorie politică a anilor 2000 la viața între zidurile reci ale Penitenciarului Târgșor, drumul Elenei Udrea a fost unul plin de contraste, decizii dramatice și răsturnări neașteptate de situație.
Acum, la doi ani de când a fost adusă în țară din Bulgaria, Udrea încearcă să convingă judecătorii că și-a ispășit destul din pedeapsă pentru a merita o șansă la reabilitare. Marți, dosarul ei a ajuns la Judecătoria Ploiești, unde a depus oficial cererea de eliberare condiționată. Primul termen a fost stabilit pentru 19 iunie, o zi care ar putea să-i schimbe radical prezentul.
Opt luni care ar putea conta enorm
La baza cererii stă o decizie luată de Tribunalul Prahova la finalul lunii mai, prin care magistrații au acceptat să-i scadă opt luni din pedeapsa de șase ani primită în dosarul Gala Bute. Nu e vorba doar de timpul petrecut în arest în România, ci și de lunile grele în închisorile din Costa Rica și Bulgaria, acolo unde a cunoscut detenția într-un alt colț de lume, departe de tot ce îi era familiar.
Judecătorii au analizat cu atenție fiecare zi de privare de libertate: din februarie 2015, când a fost reținută și apoi arestată preventiv în România, până la momentele în care a stat izolată de lumea pe care o știa, în așteptarea extrădării. Totul se adună acum într-un dosar care ar putea înclina balanța în favoarea ei.
DNA se opune, dar lupta continuă
De cealaltă parte, procurorii DNA Ploiești nu privesc cu ochi buni această perspectivă. Ei au contestat decizia de scădere a celor opt luni, semn că sistemul de justiție nu e dispus să renunțe ușor la ce consideră că e o pedeapsă meritată și necesară. Iar Udrea știe că șansele ei depind de fiecare argument, de fiecare detaliu legal și de percepția pe care o mai are în ochii judecătorilor.
Deocamdată, își petrece zilele în celula de la Târgșor, acolo unde e închisă din iunie 2022, după ce a fost adusă înapoi în România. Pentru cei care o cunosc, e clar că speranța unei decizii favorabile o ține în picioare. Libertatea – aceea reală, nu doar juridică – pare mai aproape ca niciodată.
O poveste care nu s-a terminat
Totul a început în 2015, când numele Elenei Udrea a apărut în centrul scandalului „Gala Bute”. Era acuzată că ar fi dirijat fonduri publice din Ministerul Turismului către proiecte care aveau legătură cu apropiații săi sau chiar cu interese personale. În 2018, a venit condamnarea: șase ani de închisoare.
Dar nu a așteptat să fie încarcerată. A plecat din țară, și a fost găsită tocmai în Costa Rica. Arestată acolo, în condiții departe de cele din Europa, părea că visul libertății se frânge. Și totuși, în decembrie 2018, o decizie a Curții Constituționale din România a schimbat totul: condamnarea i-a fost suspendată, completurile de judecată fiind declarate neconstituționale. A fost eliberată din arestul tropical și s-a întors acasă cu speranța că, poate, lucrurile s-au încheiat.
Dar viața avea să-i rezerve un nou capitol greu. În 2022, o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene a făcut posibilă repunerea în executare a sentinței. Și astfel, Elena Udrea a fugit din nou, de data aceasta în Bulgaria. A fost prinsă rapid și extrădată în România. Căderea a fost definitivă. A ajuns, în cele din urmă, acolo de unde fugise de două ori.
O femeie în așteptare
Astăzi, la Târgșor, timpul curge altfel. Zilele sunt lungi, gândurile multe, iar speranțele – fragile, dar vii. Elena Udrea nu mai este persoana care tăia panglici sau oferea declarații pe treptele Parlamentului. Este o femeie care a greșit, care a luptat, care a fugit și care acum cere o nouă șansă.
Fie că judecătorii îi vor aproba cererea de eliberare condiționată sau nu, povestea Elenei Udrea rămâne una dintre cele mai complexe ale tranziției românești: o poveste despre putere, cădere, justiție și, poate, despre recâștigarea unei identități pierdute. La final, dincolo de controverse și etichete, rămâne doar un om care speră să iasă din spatele gratiilor și să respire din nou aerul libertății.